Francisc Vaștag, (n. 26 noiembrie 1968, Reșița, Caraș-Severin) este primul boxer român care a câștigat centura supremă în categoria sa.
Record Amatori revendicat: 385 victorii, 17 înfrângeri.
Biografie
Francisc Vaştag a început să practice boxul la CSM Reșița, fiind descoperit de antrenorul Vasile Bala. A concurat sub culorile cluburilor Metalul Bocsa, Dinamo București, „Selena” Bacău și „Freedom Star Farul” Constanța. A obținut cinci titluri de campion național la categoria 71 kg, în 1989, 1990, 1991, 1992 și 1993.
Boxer cu o aleasă ținută în ring, a realizat performanțe unice în concursurile internaționale oficiale încă din perioada junioratului. A fost campion european de juniori la Broendbey (1987) și mondial la Havana, în 1988. A câștigat 3 medalii de aur la Campionatele Mondiale de seniori: Moscova (1989), Tampere (1993) și Berlin (1995) și una de bronz la Sydney (1991). A fost dublu campion european, la Bursa (1933) și Vejle (1995). A ocupat locul I la Cupa Mondială de la Bangkok (1994), locul I la Jocurile Bunăvoinței de la Seattle (1990) și a fost de 7 ori câștigator al „Centurii de Aur” din București, câștigand și multe alte turnee interne și internaționale.
Este considerat de specialiști cel mai bun boxer amator român, remarcându-se prin loviturile combinate în serie, directele și croșeele în viteză. Acestea i-au adus multe victorii înainte de limită. În anul 2000, a fost numit pentru prima oară antrenor al lotului național de box, unde a activat până la sfârșitului anului 2002. La începutul anului 2005 a fost readus la lot ca antrenor coordonator. Tot în anul 2000, i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Sportului și i-a fost decernat Ordinul Național „Serviciul Credincios” în Grad de Cavaler.
Francisc Vaştag – un talent uriaş
Despre Francisc Vaştag, cel mai bun produs al boxului amator din România, s-a spus că este un talent uriaş. Acesta ar fi putut deveni un mare campion indiferent ce sport ar fi practicat. Ca orice băiat, a fost atras la început de fotbal, ajungând chiar în echipa de juniori a clubului FCM din Reşiţa, oraşul său natal.
Într-o sală de box a intrat pentru prima oară la 14 ani, mai mult la insistenţele prietenilor de joacă. Întâlnirea cu antrenorul Vasile Bala avea să-i schimbe definitiv viaţa. Reputatul tehnician şi-a dat seama imediat ce diamant neşlefuit i-a căzut în mână şi l-a convins să lase fotbalul în favoarea boxului, care i se potrivea ca o mănuşă.
Timp de câţiva ani, Feri a împărţit sala de antrenament cu fratele său geamăn, Laszlo, despre care se spunea la vremea respectivă că este chiar mai talentat decât el. Ghinionul lui Laszlo a fost că înaintea Campionatului European de juniori din 1986, la care cei doi fraţi ar fi trebuit să participe, la un control medical de rutină, a fost diagnosticat cu cataractă congenitală, fiind scos din lot în ultima clipă. După această întâmplare nefericită, Laszlo a mai urcat în ring o perioadă, după care a renunţat la box pentru fotbal, sport pe care l-a practicat în paralel, devenind un bun jucător de Divizia B, la Metalul Bocşa.
Feri, în schimb, s-a întors acasă cu titlul european, cel mai mare succes al său de până atunci, care i-a întărit convingerea că şi-a ales bine drumul. În 1987 şi-a adăugat în palmares şi titlul mondial al juniorilor, pentru ca un an mai târziu să fie inclus în delegaţia României pentru Jocurile Olimpice de la Seul. Participarea la Olimpiadă nu i-a lăsat însă amintiri prea plăcute lui Francisc Vaştag, care a trebuit să părăsească concursul foarte devreme, deşi visa la o medalie.
În primul meci el a încrucişat mănuşile cu un pugilist anonim din Togo, pe care l-a bătut măr, însă arbitrii au vrut altfel, descalificându-l pe român pentru o presupusă lovitură sub centură, cu doar 37 de secunde înainte de încheierea luptei. Nici anul 1989 nu a început prea bine pentru boxerul de doar 20 de ani, care nu a reuşit să urce pe podiumul Campionatelor Europene de la Atena, deşi specialiştii îl vedeau capabil să câştige o medalie. Motivul acestui eşec neaşteptat a fost o accidentare stupidă, suferită pe terenul de fotbal cu puţin timp înaintea începerii competiţiei, din cauza căreia nu s-a putut antrena deloc timp de o săptămână.
Campionatele Mondiale programate în toamna acelui an, la Moscova, i-au oferit lui Francisc Vaştag ocazia de a-şi demonstra cu adevărat valoarea, el reuşind să devină primul campion mondial din istoria boxului românesc, performanţă pe care iubitorii acestui sport o aşteptau de 15 ani. În drumul său spre medalia de aur la categoria semimijlocie, Feri i-a învins rând pe rând pe Joseph Lowe (Irlanda), Mujo Bajrovic (Iugoslavia), Min Nam Hyon (Coreea de Nord) şi pe Raul Marquez (SUA), pentru ca în finală să nu-i dea nici o şansă est-germanului Siegfried Mehnert, dublu campion european, pe care l-a întrecut clar la puncte, scor 27-15.
Mai mult decât atât, la finalul turneului, Francisc Vaştag avea să primească şi trofeul cuvenit celui mai combativ boxer. „Sportivul român a impresionat printr-o pregătire fizică şi tehnico-tactică excelentă. Cu aceste calităţi el a putut să-şi domine adversarii prin puterea de adaptare la stilul de luptă al fiecărui partener de întrecere întâlnit, prin forţa loviturilor, atuuri care au cântărit extrem de greu în victoria finală. Vaştag merită din plin acest prestigios titlu, pentru că are talent cu carul. La Moscova el a demonstrat clar că este cel mai bun”, nota la vremea respectivă trimisul ziarului „Sportul” la această competiţie.
